Etichete

, ,

Tirania diminutivelor

Nu înţeleg de unde a apărut ideea că politeţea ar putea sa îmbrace forma diminutivelor. Cine o fi elaborat strategia, cel puţin ilară, de a întâmpina un necunoscut înconjurându-l cu obiecte în miniatură cum ar fi: „bănuţi”, „bonuleţ”, „sacoşică”, „pliculeţ” etc ? Pentru a fi „drăguţă” lumea trebuie să fie măruntă, micuţă, micuţică, aproape meschină, trebuie să fie la diminutiv.
Prima oară m-a frapat diminutivul într-un supermarket. Casiera a cerut „cărduţul” , mi-a oferit un „pixuleţ” pentru a-mi îmâna zâmbitoare „bonuleţul” şi „sacoşica „ . Treptat, dulcegăria lingvistică s-a extins rapid,insiduos, aşa cum alunecă toppingul pe îngheţată. Din spatele oricărei tejghele sau ghişeu mă pândeşte cu viclenie un diminutiv gata să-mi confişte tonul serios şi să ma arunce înapoi în timp, la stadiul de pantaloni scurţi, genunchi juliţi şi şosete trei sferturi.
Cum orice fapt trebuie să aibă un scop şi, dacă se poate, o explicaţie, mă întreb care este obiectivul acestei maimuţăreli infantile.Nu pot să cred că vânzătoarea sau funcţionara se „alintă” pentru că aşa simte ea în momentul acela: o regresie la stadiul în care, echipată cu o fustiţă plisată, şosetuţe şi săndăluţe, se juca cu găletuşa şi lopăţica în părculeţ. Eliminând ipoteza unei dereglări mentale, ar trebui să cred că am de-a face cu o strategie de intimidare a adversarului prin paralizarea reflexelor sale de exemplar adult al speciei umane. Astfel, dacă eşti uşor empatic, îţi va fi greu să responsabilizezi o vânzătoare sau o „vâzătorică” care miorlăind tot felul de diminutive, uită tabla scăderii şi nu iţi dă „restuleţul” corect. Acelaşi mecanism ar trebui să funcţioneze şi în cazul unei funcţionare, a se traduce „funcţionăraşe”, care, gravitând inerţial printre facturele şi chitănţele, uită să îţi mai treacă data efectuării plăţii.
Deci politica diminutivelor ar fi una de aburire, în scopul inhibării comportamentului de adult responsabil.
Din altă perspectiva, regresul forţat la vârsta diminutivelor poate fi înţeles ca o jalnică încercare de a cosmetiza realitatea. Spoiala meschină a acestei politeţi de slugă are scopul de a camufla lipsa de educaţie. Într-o ţară a mitocanilor băsescieni dominată de egoism, indiferenţă şi individualism câteva gospodine „copilăroase” au pus bazele unui sistem de comunicare bazat pe sufixul diminutival.Explozia de „-şori”, „-şoare”, „-uţe”,-ici” adaugă, dacă mai era nevoie, o nuanţă de ridicol în plus lumii în care ne mişcăm.

cu ardei iuti