Etichete
antilopa, bucurie, catel, epuizare, hipiot, iarna, iepure, incredere, joaca, linie, lume, ninsoare, oameni, salt, urme, zambet, zapada
Prima dată a crezut că ar fi o vietate imensă și foarte irascibilă care se apără și te înțeapă dacă o atingi. În consecință a lătrat, s-a mirat și a executat câteva mișcări de învăluire. Cum zăpada a rămas impasibilă, s-a gândit că este un fel de asfalt neîntărit sau un nisip mai ușor de săpat, un alt acoperământ al pământului sub care s-au ascuns toate mirosurile. Drept urmare a purces la niște excavații laborioase. Până la urmă, indiferent ce ar fi, zăpada este bună să te rostogolești în ea, asta după ce ai testat-o cu nasul și ai văzut că este posibil să îți cufunzi capul până peste urechi fără să te certe cineva. Pentru un cățel zăpada este o adevărată sursă de inspirație sub influența căreia se poate transforma într-un arc, într-un iepure sau chiar într-o antilopă, deși antilopele nu sunt cele mai frumoase viețuitoare din câte există.
Când ninge, oamenii și cățeii au mai multe lucruri în comun, cum ar fi bucuria alergării până la epuizare și a rostogolirii peste margini sau sentimentul aparent nejustificat că lumea este mult mai mare decât curtea blocului. Pentru un cățel această descoperire este mereu însoțită de o pierdere temporară a facultății de a judeca. În această stare euforică își declară pe față simpatiile hipiote afișând un zâmbet plin de încredere în puterea florilor.
În treacăt spre încheiere fie spus, zăpada împarte oamenii în două categorii: cei care merg în linie, unii pe urmele altora și cei care merg cum vor ei. Din experiență se poate spune că cei care merg cum vor ei știu să fabrice din zăpadă mingi de unică folosință pe care le aruncă unde văd cu ochii și apoi îți cer insistent să le recuperezi. Una peste alta, pentru un cățel ninsoarea schimbă cu totul mersul lucrurilor.