Genul acela de oameni

Azi vroiam să scriu despre sfoara din sertarul lui Cioran, dar nu am timp si, recunosc,nici chef. Aşa că o să vă spun replicile mele preferate din Drept ca  o linie, că tot veni vorba despre identificarea ,ea cu piesa. De exemplu, mi-ar fi plăcut să am aşa o mamă:”Mama: în jur de şaizeci de ani, mama lui Paulie, britanică; poartă fustă mini, colanţi, eşarfă înflorată la gât, pălărie de cowboy, curea cu teacă de pistol folosită drept portofel; poartă un trenci peste costumul de cazino”

Adecă teaca de pistol face tot farmecul, hai să vă pun şi poze
nu am găsit pe net decât poze cu telefonul.Dar am să reiau câteva replici:
Mama: Maicǎ-mea mă învinuia cǎ mǎ îngrijesc mai mult de spatele meu decât de soţii mei. Căcat! E o atitudine pe care femeia modernǎ o aprobǎ. Pe cine simt mai aproape de mine, spatele meu sau bǎrbaţii mei?
Tot ceea ce ştiu este cǎ vertebra asta este un dar deosebit. Câteva oscioare înlţuite de Dumnezeu cu mare dibǎcie.
Eu m-am nǎscut cu acest handicap. Pânǎ şi Dumnezeu ca orice om mai adoarme din când în când. Degetele mai scurte, pǎrul de pe buze se datoreazǎ somnului dumnezeiesc.
(pauză)
Uitǎ-te la spatele meu! Uitǎ-te! Vertebra! Un foarte mic şi delicat oscior dar care ne înalţǎ puţin câte puţin.
Întotdeauna am tins cǎtre perfecţiune!
Mama: Cine mai are nevoie de o pereche de picioare, când are o mamă care se îngrijeşte de toate? O mamă care-ţi urmăreşte fiecare mişcare. Nu poţi să mişti, fără ca ea să ştie. Mama Mamelor!
Vertebra este un dar deosebit.Nu suntem genul ǎla de oameni care aratǎ rǎul şi urâtul din viaţǎ. Tot ce vedem este fie frumos, fie dacǎ nu, trecem peste, ignorǎm. Nu suntem genul acela de oameni…
Replica asta…Sunt drepr mamă,drept, drept ca o linie, drept ca lama unui cuţit.

Anunțuri

Ieşirea din minţi

Etichete

,

Saturnaliile sau ieşirea din minţi echivalează cu despărţirea lucrurilor de sens. Egale cu dezordinea, saturnaliile sunt necesare unei ordini noi, care să pună lucrurile la locul lor. Lucrurile sunt pudice, ele nu pot fi văzute în adevărul lor decât pe furiş, în momentele de uitat prin spărturile gardului.Ceea ce presupune existenţa unui gard şi a unor spărturi. Dar lucrurrile sunt răzbunătoare şi saturnaliile au întotdeauna preţul lor.

În râșniță

Etichete

, , , , , , , ,

Dormea cuibărită în râșnița mea de piper, cu palma stângă sub obraz și pleoapele întredeschise. Din când în când trăgea dintr-o țigară invizibilă pe care a palmat-o imediat ce am ridicat capacul. Mi-a întins o foaie de dafin cu explicații și indicații:
Sunt o maimuțică introvertă, înfășurată în panglici luxuriante, foste expresii ale texturii mele umane. Port așteptări ascunse în ochiuri de dantelă, sunt înarmată cu amintiri tăioase, așa că ai face bine să nu mă trezești brusc. Am călătorit peste nori și zări, ți-am adus funde colorate și un bagaj de cunoștințe generale (nu le-a aprofundat până la capăt deci nu știu cât sunt de prietenoase). Am lăsat valiza în hol, lângă monumentul Ariciului Necunoscut, are o figură cu trăsături distinse, sper că nu-mi va răscoli printre farduri. Acolo intenționez să-mi stabilesc tabăra de primăvară și să schițez primele linii ale dezvoltării mele personale.
Pe tine te-am ales aleatoriu, admir îndrăzneala cu care ți-ai zugrăvit pereții și m-a atras semaforul de pe balustrada balconului. Cred că am uitat să-mi anunț vizita dar sunt sigură că ai să mă ajuți, vreau să-mi înțeleg dorințele ascunse, în special dorința de a fuma care m-a pus pe drumuri după ce în junglă fumatul a fost interzis.

Mă tot uit la genele ei rimelate, la culorile și florile asortate și nu știu ce să zic.
Imagine Donald Roller Wilson http://www.donaldrollerwilson.com/

Chipurile vulnerabilității

Etichete

, , , , , , , , , , ,

      Aceasta este o istorie despre nesiguranță, un portret al celor care au tăit pe străzile cu felinare roșii ale Parisului, din anii 50-60. Este o poveste despre umilință, despre mirosul trotuarelor și al aerului greu din cafenele. Este o carte despre căutarea identității, despre dreptul la viață, despre dreptul de a decide asupra propriului corp. Personajele  au fost numite păsări de noapte și au ales să ia forma unor femei. În anii 50, în Paris viața de noapte se trăia intens, era mai colorată și mai interesantă decât existența diurnă.  Prostituatele ieșeau pe trotuare, se atingeau lasciv de trecători sau se dezbrăcau încet, dincolo de vitrinele de sticlă ale cabinelor îmbrăcate în catifea. Un astfel de ecou al suprarealismului nu putea fi ignorat de o imaginație vie. Nu am fotografiat pe ascuns și nu am folosit bliztul, mi-am perfecționat fotografia de noapte și de interior, spune autorul.

Personajele sunt Cobra și Caprice

Gina și  Nana, Place Blanche, 1963


Suzanne și Silvia

Jacky singur
sau cu Adele

Necunoscute
Necunoscuți
Camere de hotel și zâmbete complice

priviri serioase.

Extenuări
Recuperări

S-a întâmplat în Place Pigalle.

Povestea se numește Les Amies de Place Blanche și este istorisită de fotograful sudez  Christer Strömholm (1918-2002)

În sânge

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Când mi-ai spus că mă ai în sânge sincer m-am cam speriat.Citisem  că dacă intri pe sub pielea altuia poţi chiar să-l ucizi. Mi te-am imaginat în pericol de moarte. Am şi văzut bucăţi din mine călătorind ilicit printre globulele tale roşii, urmărite de gărzile globulelor albe, la concurenţă cu plasma, semnând alianţe secrete cu trombocitele mai influenţabile. Am găsit un specialist care ne-a consultat cu atenţie distributivă

 Mi-a vorbit despre simptome: „Nu contează dacă legătura este romantică, sexuală sau tomnatică, nu are importanţă nici dacă partenerul este de sex opus sau de același sex. Sufletul este bisexual sau androgin sau asexuat, depinde de teorie.Ceea ce contează este dacă celălalt ți s-a strecurat pe sub piele.  E ca și cum sistemul tău de referinţă  s-ar schimba brusc, ca și cum ai dobândi un nou „centru al universului”. Această deplasare a galaxiei interioare îţi poate pune siguranţa în pericol. Strategiile de adaptare, copiate sau elaborate cu grijă, care te ghidau prin realalitate, se prăbuşesc ca un castel de nisip. Certitudinea că celălalt ţi s-a strecurat sub piele e ca un ciocănit la ușa care anunță nebunia. Devii irascibil, gata de luptă, împuşti orbeşte tot ce ţi se pare că vezi. ”  A îngăimat pierdut câteva sfaturi  practice: „Lecţiile despre atracţia dintre sexe nu mai sunt de nici un folos, nu insistaţi asupra cochetăriilor inutile. Dacă un Altul v-a intrat sub piele nu aveţi altă soluţie decât să-l încorporaţi. Desigur, procesul nu este simplu şi pe parcursul lui s-ar putea să apară halucinaţii.” Nu prea am mare lucru de făcut, te văd cum te loveşti de colţuri şi de oglinzi, văd cum muşti buza ceştii de cafea, evit certurile şi aştept să mă încorporezi sau nu…

Singur cu soarele

Etichete

, , , , , , , , , , ,

Ca să nu o părăsească, femeia lui a tăiat luntrea-n bucăți, e fost la ghicitoare, la vrăjitoare, i-a luat și țiitoare, să-i țină de urât cât umblă ea nebună. S-a dus femeia de-a căutat smicele de păr nealtoit decât pe creștet, mătrăgună, pir și iarba fiarelor să-l dezlege de blestem. Au bolborosit babele descântec după descântec, i-au dat să bea apă neîncepută, i-au dat în bobi și în mațe de găină albă.

El numai stătea și se uita la iarbă și nu zicea decât atât „Te-am iubit până mi-a ars tot focul, acum nu mai sunt decât lumină. Vezi tu că soarele stă cu cineva pe cer? Soarele stă singur, departe de neamurile lui .” și tot îi trăgea cu soarele și alte vorbe pe care nu le descâlcea nici preotul, că a trebuit să-l lase. Pe urmă, a venit într-o seară un călugăr voiajor care a povestit că-l văzuse pe un deal. Era singur cu soarele și vorbea cu un vlăstar despre înălțare.

Picturi:Maki Horanai

Numele ei

Etichete

, , , , , , , , , ,

De câte ori îi pronunță numele își ascute dinții până devin incisivi, carnasieri și sfâșietori, transparenți și indiferenți la forța lor devoratoare. Albul lor hipnotizează limba, care uită toate celelate cuvinte și numără secundele după cadența vocalelor și consoanelor. Numele ei este mai puternic decât timpul, spațiul și alți zei de plastic, numele ei o va aduce până la urmă în concret.

De câte ori îi aude numele sunetele îi trezesc memoria afectivă și fluxuri de amintiri involuntare îi străbat corpul ca un curent electric. Singura soluție este să se dea cu capul de zid. Tactil, geometric, monocrom realul îl cuprinde simplu de după umeri și alungă numele înapoi în dulap. În urmă nu rămâne decât miros de ființă proaspăt râșnită  și gust de limbă mușcată cu poftă.

Imagine: Leigh Wen-Cheng

Despre zeii cei noi

Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

Consemnez aici cele încifrate pe carapacea plată de broască țestoasă  pe care mi-a adus-o un bătrân pește scrib călător. Scrierea este fragmentată și am exclus, prin reducere la absurd, inscripțiile pe care nu le-am înșeles. Redau ideile parțial, așa cum au rămas după eliminare.

Din întuneric a ieșit întîi Bumba, Zeul Melc al Așteptării. Era palid și slab, îi era rău, nu îi priau nici întunericul nici singurătatea. Se spune că el a avut primul ideea creației pentru că îi era frig dimineața. …. lumea s-a născut din slăbicinea unui zeu.

Pe urmă a sosit Kanaloa, zeul pește care locuia în soare . A venit alunecând pe curcubeu, însoțit de primii nori și câteva picături de ploaie curioase să experimenteze căderea.

Perun era zeul  Foc al Tandreții, lui îi plăceau foarte mult copiii pe care prefera să îi coloreze în roz.

Pentru că nimeni nu mai credea în el, Ganesha obosit și își pregătea  bagajul. La plecare urma să ia în el câteva suflete să-i țină de foame.

Mai erau și zei fără vreo ocupație precisă, unii aduceau veștile bune și îi protejau pe hoți.

Alții deveniseră ghizi pentru cei însetați și căutau fântâni cu lapte intergalactic.

Toți erau zei flexibili și rezistenți, nu aveau nevoie decât să fie periodic șterși de praf, altfel se ștergeau singuri de pe fața planetei. Așa arătau când erau murdari , ca niște stalactite înșurubate în mișcarea de rotație.Muritorii erau satisfăcuți, aveau, în sfârșit, niște protectori de treabă, zei puternici și binevoitori la care se puteau ruga formal, printr-un email. Zeii erau programați să fie mulțumiți și să le răspundă printr-un mesaj în formă de monadă: „Se va rezolva, tu ești cea mai bună creatură posibilă. Numai de tine am fost înstare.”

Judecata era întotdeauna scurtă și dreaptă. Nu trebuia decât să găsești o scuză simplă: „Nu am fost un om prea bun pentru că m-am născut într-o familie săracă, într-un oraș sărac, într-o țară foarte săracă”. Și ei te înțelegeau și te lăsau cu scuzele tale și cu nemurirea ta de duzină.

Când vroiau să fie singuri, oamenii se înfășurau în ei înșiși și deveneau invizibili.

La fel și caii…

Statuile zeilor au fost ridicate din  cupru, aluminiu, răşină de Pierre Matter

O scrisoare găsită

Etichete

, , , , ,

Când a luat Frumusețea pe genunchi i s-a părut amară. Și, in timp ce o ocăra, a pierdut o filă, el sau Frumusețea, nu se știe….

Par les soirs bleus d’été, j’irai dans les sentiers,

Picoté par les blés, fouler l’herbe menue :

Rêveur, j’en sentirai la fraîcheur à mes pieds.

Je laisserai le vent baigner ma tête nue.

Je ne parlerai pas, je ne penserai rien :

Mais l’amour infini me montera dans l’âme,

Et j’irai loin, bien loin, comme un bohémien,

Par la Nature, – heureux comme avec une femme.

Arthur Rimbaud