Azi vroiam să scriu despre sfoara din sertarul lui Cioran, dar nu am timp si, recunosc,nici chef. Aşa că o să vă spun replicile mele preferate din Drept ca  o linie, că tot veni vorba despre identificarea ,ea cu piesa. De exemplu, mi-ar fi plăcut să am aşa o mamă:”Mama: în jur de şaizeci de ani, mama lui Paulie, britanică; poartă fustă mini, colanţi, eşarfă înflorată la gât, pălărie de cowboy, curea cu teacă de pistol folosită drept portofel; poartă un trenci peste costumul de cazino”

Adecă teaca de pistol face tot farmecul, hai să vă pun şi poze
nu am găsit pe net decât poze cu telefonul.Dar am să reiau câteva replici:
Mama: Maicǎ-mea mă învinuia cǎ mǎ îngrijesc mai mult de spatele meu decât de soţii mei. Căcat! E o atitudine pe care femeia modernǎ o aprobǎ. Pe cine simt mai aproape de mine, spatele meu sau bǎrbaţii mei?
Tot ceea ce ştiu este cǎ vertebra asta este un dar deosebit. Câteva oscioare înlţuite de Dumnezeu cu mare dibǎcie.
Eu m-am nǎscut cu acest handicap. Pânǎ şi Dumnezeu ca orice om mai adoarme din când în când. Degetele mai scurte, pǎrul de pe buze se datoreazǎ somnului dumnezeiesc.
(pauză)
Uitǎ-te la spatele meu! Uitǎ-te! Vertebra! Un foarte mic şi delicat oscior dar care ne înalţǎ puţin câte puţin.
Întotdeauna am tins cǎtre perfecţiune!
Mama: Cine mai are nevoie de o pereche de picioare, când are o mamă care se îngrijeşte de toate? O mamă care-ţi urmăreşte fiecare mişcare. Nu poţi să mişti, fără ca ea să ştie. Mama Mamelor!
Vertebra este un dar deosebit.Nu suntem genul ǎla de oameni care aratǎ rǎul şi urâtul din viaţǎ. Tot ce vedem este fie frumos, fie dacǎ nu, trecem peste, ignorǎm. Nu suntem genul acela de oameni…
Replica asta…Sunt drepr mamă,drept, drept ca o linie, drept ca lama unui cuţit.

Anunțuri