Etichete

, , , , , , , , , ,

Dincolo de sârma cu ghimpi a genelor, lumea se întorcea pe dos. Nimeni nu mai știa ce trebuie să creadă sau să mai simtă. Până și iepurele alb era din ce în ce mai bulversat de transformarea ei în lup melancolic apoi în corb alb dogmatic. Iepurele îi spunea povești cu prințese și zmei dar ea râdea de prințese și îi făcea pe zmei plângăcioși de zăpada zmeilor și zeilor. Refuza tot ce era făcut pe motiv că, dacă era făcut, nu mai aveai ce face cu el. Orgoliul ei săpa tunele în nisip, până în centrul apelor iar apoi le astupa doar ca să o ia de la capăt. Și se tot învârtea și se dădea peste cap dar nici iepurele, nici oul fiert tare, nici cățelul comunitar cu clips, nici ceasul fără limbă care se tot rotea prin cerul gurii, nimeni nu vroia să-i arate oglinda. Dar până la urmă a adulmecat-o, și-a urmat instinctul cel negru care găsea roșul fără greș.

Când au văzut-o apele oglinzii s-au întins ca trezite din somn și i-au zâmbit cu o infinitate de cercuri paralele. „Aceasta este partea mea luminoasă și monotonă.” s-a gândit. „ O declarasem pierdută, o declarasem nulă. Nu m-am văzut niciodată așa cum mă văd alții

Și nu se mai sătura privindu-se cu alți ochi decât ai ei: chipul din oglindă o vrăjea fără descântec. Au început să se joace de-a alter și de-a ego. Fiecare își întindea bucuroasă granițele către cealată. Fiecare își trimitea particule subanatomice în cerectare. Când ajungeau la vămi făceau schimb de sarcini electrice și rămâneau lipite una de alta până la scurt circuit.

Numai câinele cu clips a fost invitat la ceremonie, asta după ce a schimbat clipsul care-l declara inofensiv cu o fundă aproape roz, semn de agresivitate și fertilitate.
Imagini Margo Selski

Anunțuri