Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

Fiecare fereastră are o retină transparentă care reține toate imaginile din fața sau din spatele ei. Memoria unei ferestre este de două ori mai mare decât cea a oglinzilor și de două ori mai colorată. Noaptea ferestrele se deschid una spre cealaltă, își potrivesc ramele în zâmbete cordiale, fac schimb de culori și impresii. Vorbesc până târziu despre lume și geamuri, despre închideri și deschideri. Ferestrele au idei fixe numite și dogme, ele nu își schimbă niciodată punctul de vedere. Sunt destul de monotone așa că e bine să îți iei o fereastră care îți place, altfel te vor plictisi îngrozitor poveștile din memoria ei translucidă. Eu am ales fereastra asta veselă care nu scapă nimic din ochi tocmai pentru că sunt o fire superficială. Aș fi preferat, banala vedere spre tine dar mă descurc și fără. Am o structură narcisistă salvatoare.
Spre dimineață, ferestrele își amintesc de cele care nu se deschid niciodată, numite expresiv „fereștĭ”. Fereștile sunt ca niște fantome de sticlă prăfuite, ele au doar lumea ferecată înăuntru, sunt monosilabice și ursuze. Fereștile sunt încremenite, prin corneea lor nu mai trece nimic, în ele gesturile firești sunt întrerupte la mijloc, nemișcate și cenușii, așa cum rămân lucrurile după o catastrofă nucleară sau după o îndepărtare. Ele suferă de stigmatism lenticular insistent. Sunt de ocolit și de lustruit cu bulgări de zăpadă.

Anunțuri