Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Îşi construise un sine de sidef, săpase în el o fereastră, aşa ştia că este seară. Citea din nervură în nervură frunze colorate iar cînd se plictisea le orânduia în piramidă şi îşi imagina că sunt arcane de tarot. Aşa trăia dinainte toate zilele, de fapt nu avea decât două dimensiuni ale timpului: „înainte” şi „după”. Prezentul era ca o intervenţie chirurgicală, nu putea participa altfel decât sub anestezie. Pentru că trăirile ei erau fie anticipative fie retrospective nu avea decât aşteptări şi remuşcări, restul se făcea uitat. De aceea nu putea să locuiască decât în cochilie, viaţa la bloc ar fi imposibilă: nu şi-ar fi reţinut vecinii, codul de la interfon şi nici numărul cutiei poştale. Din firele de realitate care îi rămăseseră alcătuise o realitate spiralată, era o claramăgitoare.

Anunțuri