Etichete

, ,

Și Dumnezeu a zis: „Să se facă un supermarket și să se înmulțească astfel încât slujitorii(salariații) bisericii să ajungă repede la cele trebuincioase lor și să nu irosească benzina în van!” Și s-au făcut o mulțime de astfel de lăcașuri, cu rafturi înalte, pline de forme și culori, prin labirintul cărora te poți plimba și medita la cele sfinte. Peste tot cuvioșii sunt supuși la încercări, exersând cu trudă darul divin al liberului arbitru. După ore de reculegere, smeriții arhierei, cu sutanele închise până la gât, deasupra cărora se înalță mai întotdeauna un chip bucălat cu obrajii aprinși de lumina harului divin și de căldura din supermarket, împing cu evlavie cărucioarele către casele de marcat. Și firul epic se oprește aici de unde începe exprimarea clară a următoarelor idei:
– nu înțeleg de ce popii vin la supermaket îmbrăcați în sutană. Înțeleg că „sunt și ei oameni” dar de ce nu-şi lasă uniforma de serviciu acasă!?
– imaginea unui popă scărpinându-se absent în fața frigiderului cu mezeluri îmi provoacă o gamă largă de stări, de la iritarea fizic-organică până la indignarea metafizică.
– ultima oară când am întălnit un popă în carrefour am depășit orice reținere de om civilizat și m-am zgâit la el cu voluptate.
În încheiere se cuvine a menționa că cele de mai sus nu reprezintă decât unu la mie dintre motivele care mă determină să ignor vizitele de sezon ale părintelui sosit în delegație de Bobotează, Paște etc.

Anunțuri