Etichete

, , , ,


Îmi plac lozurile în plic, îmi amintesc de revelioanele copilăriei. Dar nu am prea câştigat, de fapt nu am câştigat niciodată mai mult decât valoarea lozului. De aceea m-a uimit tentativa lui Pascal de a vinde un loz care are şanse egale de pierdere sau de câştig, însă

„Dacă câştigaţi, câştigaţi totul, dacă pierdeţi, nu pierdeţi de fapt nimic”

. A se nota că prin acest „nimic” Pascal înţelege liberatea de a trăi după cum te duce capul, conform adevărurilor sau erorilor tale personale. Cu alte cuvinte, dacă trăiesc în smerenie şi rugăciune, dacă mă las călcat în picioare pentru că este creştineşte să întorc şi celălalt obraz, dacă nu păcătuiesc prin egoism şi bucurie de viaţă, dacă îmi asum o filozofie a renunţării şi Dumnezeu nu există, Pascal spune că nu am pierdut nimic. Dacă am o singură viaţă şi nu o trăiesc nici pe aia, Pascal spune că nu este nici o problemă.Încearcă chiar şi o argumentaţie, uimitor de slabă pentru un matematician şi mai slabă pentru un filosof pragmatic-utilitarist, cum se vrea a fi în cazul Pariului. Argumentul halucinant e cam aşa

„Fiindcă este un asemenea risc, de câştig sau de pierdere, dacă n-aţi avea decât două vieţi de câştigat pentru una şi tot puteţi pune rămăşag. dar aici există o infinitate de vieţi nesfârşit de fericite de dobândit, numai cu un semenea risc de pierdere.Şi apoi, ce jucaţi este un lucru atât de neînsemnat şi de atât de mică durată că-i nebunie să-l cruţi în astfel de împrejurare”

Dar acest lucru neînsemnat este tot ce avem şi ar fi nebunie să renunţăm la a fi oameni într-o tentativă ridicolă de a deveni sfinţi. Dacă nu avem decât lumea asta cum am putea să renunţăm la ea pentru o mântuire iluzorie?
Un astfel de rămăşag nu este decât un sofism al disperării formulat în logica unui ascet care încearcă mai mult să se convingă pe sine. Aşa că SORI, domnule Pascal…

Anunțuri