Etichete

, ,

Singuratic, cameleonul trăiește în copaci, dar este capabil să alerge rapid în cazul în care este amenințat

Avea in loc de suflet un cameleon. Nu se știe cum i se strecurase acolo, poate intrase prin urechi, poate prin nas sau printre buze, cert este că locuia acolo în centrul glandei pineale secreta hormoni, schimba predispoziții, avea inițiative stranii, chiar și pentru o reptilă.
Trăia într-un timp dilatat cameleonic, totul se petrecea mult mai lent, probabil înmulțit cu trei: 20 de minute însemnau o oră, opt ore îi măsurau o zi, zece zile durau cât o lună. Reacțiile ei erau încetinite de timpul care se umfla uneori în ea, căutând să iasă printr-o mișcare spontană, printr-un impuls de a alerga aiurea pe străzi sau de a zâmbi fără motiv. Numea aceste întâmplări inexplicabile atacuri de panică sau, când era mai rațională, plictiseală.
Cel mai mult îi plăcea să se schimbe. Era suficient să stea câteva secunde de ale ei în preajma unui om cu sânge cald, nu căldicel, nu numai bun de băut, cald la temperatura nisipului. Se colora imediat după respirația lui, se arcuia de plăcere în formă de zâmbet iar uneori chiar de râs.
Nu avea un fel anume de a pune capacul la stilou sau de a deschide ușa liftului. Stătea toată ziua la soare, pănă pielea i se decolora. Știa atunci că a venit momentul să devină sociabilă.

Anunțuri