Etichete

, , , ,

Pentru că îmi place foarte tare să dorm, mă enervez proporțional când mă trezește ceva sau cineva. Doamnele cu recensământul au renunțat…Ultima după ce a constat că la etajul șase este mai cald decât la parter și a zăbovit mult timp la ușă, cu degetul pe soneria care nu sună dar în hărmălaia pe care o face câinele nu ai cum să îți dai seama. Oricum, mă întreb ce raționamet urma de credea că, după ce m-am încăpățânat să nu îi deschid aș avea până la urmă un acces de milă sau ceva spirit civic să mă declar ca existând în România bla bla. Mă rog, nu erau doamnele cu recensământul, era altceva, nu alticneva. Era un fel de manea fără refren și, spre exasperarea mea, și fără sfârșit. Erau niște bași care treceau prin pernă și îmi răscoleau dureros neuronii plus celulele cenușii, era ceva care m-a făcut să renunț la ideea că voi mai dormi azi la prânz. Cum după vreo zece minute țiganul care cânta, au un accent inconfundabil, repeta aceleași două versuri, evident de multă jale, am ieșit pe balcon să văd cu ochii mei ce se intâmplă.

Repetarea cuvintelor „ceva” și „este” a fost premeditată. Din comoditate nu am de gând să scriu ce cred și mai ales simt despre țigani. Nici alternativa mea la programele pentru adaptarea LOR socială sau ghidul pentru cum să devenim mai toleranți.

Anunțuri