Etichete

, , ,

Cică pe la 30 de ani ar trebui să fim la punctul maxim al capacităţii noastre funcţionale, să atingem „apogeul” în toate direcţiile dacă nu, e de rău, pentru că s-ar putea să ratăm trăirile plenare de care suntem capabili întrucât timpul are obiceiul să treacă. Deci, nu trebuie cu nici un chip ratată vârsta la care arătăm cel mai bine, gândim uimitor de limpede şi eficace. Acum e timpul să ne configurăm viaţa personală şi profesională şi să înregistrăm nenumărate succese.

Aberaţiile de mai sus se grupează sub genericul „gândirea plafonată inepţii grăieşte” şi te poţi bucura de ele la orice întâlnire cu vecinele pensionare de pe scara blocului sau, după caz cu colegii, şi ei pensionari, ai mamei, tatălui, unchiului, mătuşii, vărului mai vârstnic etc.
Dacă, Doamne fereşte, prezumţiile de mai sus ar fi adevărate, ar trebui să mă aflu în apogeul unei depresii adânci, atotînghiţitoare precum Triunghiul Bermudelor, triunghiul iubirilor telenovelistice, găuri negre sau alte chestii devoratoare. Pentru că răspund negativ, dacă e musai să răspund, la cele două întrebări care îmi trezesc inevitabil dorinţa de a înjura. Mă refer la întrebările pe care românii au inspiraţia să le adreseze în vederea unei, să zicem, cunoaşteri mai aprofundate: întrebarea unu e legată de starea civilă şi întrebarea doi de perpetuarea speciei.
Posibilul raţionament ar fi următorul: suntem din aceeaşi specie deci sunt îndreptăţit să discut cu tine despre împerechere şi urmaşi pentru că, într-un viitor neprecizat acţiunile tale vor afecta densitatea populaţiei, speranţa de viaţa, într-un cuvânt specia.
deci, vamos a la playa

Anunțuri