Daca nu am reusit sa ma imprietenesc cu oamenii de la locul de munca, cel putin mi-au captat episodic atentia cu manifestari reunite sub genericul “Ticneli profesionale”.
De ceva vreme ma fascineaza o colega care prezinta un sidrom curios. Supraponderală, impăciutoare chiar şi în absenţa unor conflicte, atotstiutoare si mereu gata sa o rupa la fuga acasa unde o astepta nenumarate probleme, despre care vorbeste cu un aer grav, Colega @ (ii zic alpha ca este prima pe lista ciudatilor) seamana izbitor de tare cu Fiona, nevasta lui Shrek. La fel ca alte milioane de grasi, simpatica femeie capcaun sustine ca supraponderabilitate nu tine de vointa ei ci de hachitele unei anumite glande, responsabila cu inventarul kilogramelor. In cazul ei, simptomele dereglarii tirodiene, anxietatea, logoreea depresivă etc, s-au asociat in mod bizar cu un altul, a carui explicatie imi scapă. Periodic, zâna capcaun elibereaza zgomotos printer buze o cantitate de aer mai mare sau mai mica dar obligatoriu asezonata cu o pelicula de saliva ceea ce auditiv echivaleaza cu un fel de partait. Procedeul este insotit si de o clatinare a capului pe orizontala, in sensul unei dezaprobari energice, ceea ce potenteaza efectul sonor. Am observat ca manifestarile apar cu precadere daca Fiona tace si te asculta sau tace pur si simplu. De exemplu daca ii soliciti o informatie, ea te fixeaza, partie, clatina de cap si incepe grabita sa iti explice; poti afla daca a reusit sau nu sa prinda microbuzul in functie de prezenta sau absenta partaiturilor din multimea inghesuita la usa etc.
Faptul in sine nu este atat de amuzant cat explicatia acestui sindrom probabil jenant pentru ea, sigur enervant pentru cei care nu-si pot stapani rasul : Fiona partie pe fond nervos, din cauza stresului de la locul de munca.Adica partaitul este o reactie de autoaparare, este felul in care psihicul ei raspunde agresiunilor mediului. Ca atare, ne putem imagina cele trei etaje ale psihicului Fionei, constientul, subconstientul si inconstientul, vibrand dureros la loviturile crude ale realitatii, pasandu-si unul altuia incarcatura incomoda ca pana la urma sa o elibereze intr-un partait mantuitor. Ne putem imagina ca, inconstient, Fiona functioneaza astfel: am de-a face cu realitatea prezenta sub forma unei succesiuni de esecuri, sentimentale, profesionale, spirituale, religioase si cel mai important financiare , asa ca reactia mea este asta: PÂRŢ! PÂRŢ! PÂRŢ!
Este felul ei de a interpreta replica lui Johnny Deep din Arizona Dream : „I feel shitty, oh so shitty. I feel shitty, so shitty and bright. …”
Dincolo de potentialul ilar al povestii, ma intreb cu o oarecare teama: ce fel de sistem este asta care determina astfel de ticuri, reactii nervoase in randul bravilor sai angajati. Cine poate ghici in ce institutie bugetara lucrez?

Anunțuri