În sânge

Etichete

a intrat pe sub piele, atentie distributiva, brusc, globule albe, intrus, leucocite, piele, psihologia cuplului, rosii, schema de tratament, seciritate, sfaturi practice, simplu, sincer, sistem de alarma, specialist care, spus, te am in sange, trombocite

Când mi-ai spus că mă ai în sânge sincer m-am cam speriat.Citisem  că dacă intri pe sub pielea altuia poţi chiar să-l ucizi. Mi te-am imaginat în pericol de moarte. Am şi văzut bucăţi din mine călătorind ilicit printre globulele tale roşii, urmărite de gărzile globulelor albe, la concurenţă cu plasma, semnând alianţe secrete cu trombocitele mai influenţabile. Am găsit un specialist care ne-a consultat cu atenţie distributivă

 Mi-a vorbit despre simptome: „Nu contează dacă legătura este romantică, sexuală sau tomnatică, nu are importanţă nici dacă partenerul este de sex opus sau de același sex. Sufletul este bisexual sau androgin sau asexuat, depinde de teorie.Ceea ce contează este dacă celălalt ți s-a strecurat pe sub piele.  E ca și cum sistemul tău de referinţă  s-ar schimba brusc, ca și cum ai dobândi un nou „centru al universului”. Această deplasare a galaxiei interioare îţi poate pune siguranţa în pericol. Strategiile de adaptare, copiate sau elaborate cu grijă, care te ghidau prin realalitate, se prăbuşesc ca un castel de nisip. Certitudinea că celălalt ţi s-a strecurat sub piele e ca un ciocănit la ușa care anunță nebunia. Devii irascibil, gata de luptă, împuşti orbeşte tot ce ţi se pare că vezi. ”  A îngăimat pierdut câteva sfaturi  practice: „Lecţiile despre atracţia dintre sexe nu mai sunt de nici un folos, nu insistaţi asupra cochetăriilor inutile. Dacă un Altul v-a intrat sub piele nu aveţi altă soluţie decât să-l încorporaţi. Desigur, procesul nu este simplu şi pe parcursul lui s-ar putea să apară halucinaţii.” Nu prea am mare lucru de făcut, te văd cum te loveşti de colţuri şi de oglinzi, văd cum muşti buza ceştii de cafea, evit certurile şi aştept să mă încorporezi sau nu…

Singur cu soarele

Etichete

calugar, dat in bobi, dat in ghioc, descantece, divorț, ghicitoare, iarba fiarelor, inaltare, par altoit, soare, vraji de legat, vrajitoare

Ca să nu o părăsească, femeia lui a tăiat luntrea-n bucăți, e fost la ghicitoare, la vrăjitoare, i-a luat și țiitoare, să-i țină de urât cât umblă ea nebună. S-a dus femeia de-a căutat smicele de păr nealtoit decât pe creștet, mătrăgună, pir și iarba fiarelor să-l dezlege de blestem. Au bolborosit babele descântec după descântec, i-au dat să bea apă neîncepută, i-au dat în bobi și în mațe de găină albă.

El numai stătea și se uita la iarbă și nu zicea decât atât „Te-am iubit până mi-a ars tot focul, acum nu mai sunt decât lumină. Vezi tu că soarele stă cu cineva pe cer? Soarele stă singur, departe de neamurile lui .” și tot îi trăgea cu soarele și alte vorbe pe care nu le descâlcea nici preotul, că a trebuit să-l lase. Pe urmă, a venit într-o seară un călugăr voiajor care a povestit că-l văzuse pe un deal. Era singur cu soarele și vorbea cu un vlăstar despre înălțare.

Picturi:Maki Horanai

Numele ei

Etichete

canini, cerul gurii, curent, curent electric, dea, incisivi, mai, molari, nume, premolari, stomatologie

De câte ori îi pronunță numele își ascute dinții până devin incisivi, carnasieri și sfâșietori, transparenți și indiferenți la forța lor devoratoare. Albul lor hipnotizează limba, care uită toate celelate cuvinte și numără secundele după cadența vocalelor și consoanelor. Numele ei este mai puternic decât timpul, spațiul și alți zei de plastic, numele ei o va aduce până la urmă în concret.

De câte ori îi aude numele sunetele îi trezesc memoria afectivă și fluxuri de amintiri involuntare îi străbat corpul ca un curent electric. Singura soluție este să se dea cu capul de zid. Tactil, geometric, monocrom realul îl cuprinde simplu de după umeri și alungă numele înapoi în dulap. În urmă nu rămâne decât miros de ființă proaspăt râșnită  și gust de limbă mușcată cu poftă.

Imagine: Leigh Wen-Cheng

Despre zeii cei noi

Etichete

Bumba, curcubeu, foc, Ganesha, Kanaloa, mituri ale creatiei, Perun, Pierre Matter, scrib, tandrete, zei, zeii cei noi., zeu, zeul peste

Consemnez aici cele încifrate pe carapacea plată de broască țestoasă  pe care mi-a adus-o un bătrân pește scrib călător. Scrierea este fragmentată și am exclus, prin reducere la absurd, inscripțiile pe care nu le-am înșeles. Redau ideile parțial, așa cum au rămas după eliminare.

Din întuneric a ieșit întîi Bumba, Zeul Melc al Așteptării. Era palid și slab, îi era rău, nu îi priau nici întunericul nici singurătatea. Se spune că el a avut primul ideea creației pentru că îi era frig dimineața. …. lumea s-a născut din slăbicinea unui zeu.

Pe urmă a sosit Kanaloa, zeul pește care locuia în soare . A venit alunecând pe curcubeu, însoțit de primii nori și câteva picături de ploaie curioase să experimenteze căderea.

Perun era zeul  Foc al Tandreții, lui îi plăceau foarte mult copiii pe care prefera să îi coloreze în roz.

Pentru că nimeni nu mai credea în el, Ganesha obosit și își pregătea  bagajul. La plecare urma să ia în el câteva suflete să-i țină de foame.

Mai erau și zei fără vreo ocupație precisă, unii aduceau veștile bune și îi protejau pe hoți.

Alții deveniseră ghizi pentru cei însetați și căutau fântâni cu lapte intergalactic.

Toți erau zei flexibili și rezistenți, nu aveau nevoie decât să fie periodic șterși de praf, altfel se ștergeau singuri de pe fața planetei. Așa arătau când erau murdari , ca niște stalactite înșurubate în mișcarea de rotație.Muritorii erau satisfăcuți, aveau, în sfârșit, niște protectori de treabă, zei puternici și binevoitori la care se puteau ruga formal, printr-un email. Zeii erau programați să fie mulțumiți și să le răspundă printr-un mesaj în formă de monadă: „Se va rezolva, tu ești cea mai bună creatură posibilă. Numai de tine am fost înstare.”

Judecata era întotdeauna scurtă și dreaptă. Nu trebuia decât să găsești o scuză simplă: „Nu am fost un om prea bun pentru că m-am născut într-o familie săracă, într-un oraș sărac, într-o țară foarte săracă”. Și ei te înțelegeau și te lăsau cu scuzele tale și cu nemurirea ta de duzină.

Când vroiau să fie singuri, oamenii se înfășurau în ei înșiși și deveneau invizibili.

La fel și caii…

Statuile zeilor au fost ridicate din  cupru, aluminiu, răşină de Pierre Matter

O scrisoare găsită

Etichete

arthur rimbaud, bleus, luat, sau, timp, vent

Când a luat Frumusețea pe genunchi i s-a părut amară. Și, in timp ce o ocăra, a pierdut o filă, el sau Frumusețea, nu se știe….

Par les soirs bleus d’été, j’irai dans les sentiers,

Picoté par les blés, fouler l’herbe menue :

Rêveur, j’en sentirai la fraîcheur à mes pieds.

Je laisserai le vent baigner ma tête nue.

Je ne parlerai pas, je ne penserai rien :

Mais l’amour infini me montera dans l’âme,

Et j’irai loin, bien loin, comme un bohémien,

Par la Nature, — heureux comme avec une femme.

Arthur Rimbaud

Reconversie profesională

Etichete

aburitor, acrobat, aglomeratorist, cap de masa, clovn, confecționer de gămplii de chibrituri, discotecar, legător de păr, locuri de munca vacante, nomenclatorul COR, numarator de bani, parasutist, prinzator de caini, reconversie profesională, scafandru, studii superioare

Nomenclatorul COR (Clasificarea Ocupațiilor din România) este o lectură plăcută care solicită imaginația, creativitatea și perspicacitatea. Prin simpla lor denumire, câteva meserii sunt de-a dreptul fascinante: aburitor, aglomeratorist, destrămător, ghemuitor, îngreunător, scămoșetor. Intuitiv aș spune că este vorba mai curând despre niște utilaje, nicidecum despre slujbele unor oameni care aburesc, destramă, ghemuiesc opt ore pe zi în vederea pensionării. Asta dacă nu au studii superioare, necesare pentru ocuparea posturilor de acrobat și clovn.
Cam așa credeam că arată un aburitor

și așa ar putea fi un îngreunător scămoșetor

Există și meserii care stârnesc invidia, cum ar fi discotecar, cap de masă, numărător de bani, defectolog. Mie sincer mi-ar plăcea să fiu cap de masă și cu jumătate de normă defectolog. Joburi mai solicitante ar fi: scafandru greu, parașutist încercător, prinzător de câini, pentru toate astea bănuiesc că trebuie să te afli într-o condiție fizică excelentă.
Fermentator oțet, nămolar, împletitor de panglică împletită, confecționer de gămălii de chibrituri suspectez că sunt meserii migăloase pentru care trebuie să ai oarece aptitudini reflexive.
Reconversia profesională fiind o necesitate înțeleasă și o practică obișnuită, oscilez între postul de măturător zburător(mi se pare mai sigur decât parașutist încercător)

și nursă de psihiatrie

Visele pe care le-am uitat

Etichete

inconștient colectiv, julituri din copilărie, mijloace de transport, naluci, pisici, povesti pastrate, Remedios Varo, rufe curate, vise, vise pe care le uităm

Și pentru că dimineața nu îmi mai aminteam nimic și am vrut cu tot dinadinsul să știu, a găsit timp să mă conducă. „Nimic nu se pierde, mi-a spus, și nici nu se transformă. Aici totul se păstrează.Visele pe care le uităm la trezire sunt visate mai departe de inconștientul diviziv”

În prima stație locuia fetița fotofobă căreia i-am de Paști lumina unui măr roșu, se împrietenise cu niște licurici electrici și învățau împreună tabla regăsirii. În timpul eclipselor, avea grijă de anima lunatică a unui unicorn. De la ea păstram niște julituri în coate pe care, bineînțeles, uitasem de unde le am.

Din zona așteptărilor comune abia plecase caleașca portocalie a gesturilor firești pe care nu le făcusem niciodată. Am luat un submarin tăcut și mi-am compostat pastilele de frică inconștientă. Întotdeauna îmi este teamă să nu fiu găsită fără bilet la trecerea liniilor.

La prima stație mi-am amintit de colegii de la școala de arte și conversații. Întotdeauna când era vreme frumoasă își ieșeau din minți și rătăceau prin împrejurimi.

Am mers pe a treia încruntare la stânga și am ajuns la rafturile cu vise purtate o singură dată. Mă interesau cele din Salonul 6, îmi era dor de dansul Nălucii cu zăpada. Era acolo, cu mirosul ei de portocală amăruie, își spăla gândurile într-un lighean de tablă. „ Grozav îmi este dor să trăiesc!” mi-a spus fără să mă privească. Nu o interesa prea tare masca mexicană pe care o colorasem special pentru ea. Am plecat repede pentru că ar fi putut să-mi ceară să o visez din nou. E o Nălucă foarte frumoasă, pentru privirea ei am purtat tot felul de războaie dar acum nu mai vreau să-mi murdăresc hainele.

Când am ajuns la casa care m-a văzut crescând, dimineața îmi pregătise căderea în gravitație și mi-o adusese la pat. Cum afară era încă întuneric mi-am strigat pisica să aducă lumină.

Picturi Remedios Varo

Calea spre fericire – ghid practic

Etichete

anestezic local, Bart Huges, bisuriu, burghiu electric, fericire, fontanela, lobotomie, medic olandez, schizofrenic, stari modificate ale constiintei, trepanatie

Pentru o cosmetică interioară, iată o alternativă ieftină și la îndemână în vederea modificării stărilor de conștiință, fără chimicale și fără înălbitori.

Ilustrațiile din  Armamentarium chirurgicum,  Johannes Scultetus (1655), arată cum se face o trepanație (stânga) și setul de instrumente necesar (dreapta)

Spre deosebire de lobotomie, trepanația ,  poate fi excutată rapid, acasă, de preferat în fața oglinzii. În 1965, medicul olandez Bart Huges a efectuat operația de trepanare asupra lui însuși folosind un burghiu electric și un bisturiu. Bineînțeles după ce si-a administat un ușor anestezic local.  A fost declarat schizofrenic dar asta nu l-a împiedicat să devină celebru.  El are foarte mulți adepți care și-au efectuat autotrepanarea sau au fost ajutați de prieteni să-și elibereze conștiința. Toți declară că odată ce și-au deschis craniul micile impedimente ale cotidianului, angoasele, depresiile, anxietățile au dipărut lăsând loc unei depline și profunde înțelegeri a Întregului.

Bart Huges în timpul operației

Probabil după operație sau într-o scurtă pauză foto.

Teoria lui Huges are la bază convingerea că nivelul și starea conștiinței se modifică în funcție de poziția creierului față de inimă. Conștiința sterilă a omului modern este pusă pe seama poziției bipede, de la care putem abdica temporar în favoarea statului în cap.
De asemenea, medicul olandez a fost primul care a observat că ființele umane vin pe lume cu craniul deschis, „desigilat”. Odată cu închiderea fontanelei ni se închid și perspectivele, pierdem starea originară a conștiinței, uniunea cu universul etc. Soluția simplă și la îndemâna oricui este executarea unei găuri în cutia craniană, operație care nu ar trebui să dureze mai mult de 45 de minute. Imaginația, creativitatea, stările euforice și siguranța de sine, toate vor reveni la normalul edenic.

Dincolo de sârmă

Etichete

alter ego, electricitate, iepure alb, imagine de sine, oglindă, ou fiert tare, poveste, sarcini electrice, sarma ghimpata, transformare, zmei si printese

Dincolo de sârma cu ghimpi a genelor, lumea se întorcea pe dos. Nimeni nu mai știa ce trebuie să creadă sau să mai simtă. Până și iepurele alb era din ce în ce mai bulversat de transformarea ei în lup melancolic apoi în corb alb dogmatic. Iepurele îi spunea povești cu prințese și zmei dar ea râdea de prințese și îi făcea pe zmei plângăcioși de zăpada zmeilor și zeilor. Refuza tot ce era făcut pe motiv că, dacă era făcut, nu mai aveai ce face cu el. Orgoliul ei săpa tunele în nisip, până în centrul apelor iar apoi le astupa doar ca să o ia de la capăt. Și se tot învârtea și se dădea peste cap dar nici iepurele, nici oul fiert tare, nici cățelul comunitar cu clips, nici ceasul fără limbă care se tot rotea prin cerul gurii, nimeni nu vroia să-i arate oglinda. Dar până la urmă a adulmecat-o, și-a urmat instinctul cel negru care găsea roșul fără greș.

Când au văzut-o apele oglinzii s-au întins ca trezite din somn și i-au zâmbit cu o infinitate de cercuri paralele. „Aceasta este partea mea luminoasă și monotonă.” s-a gândit. „ O declarasem pierdută, o declarasem nulă. Nu m-am văzut niciodată așa cum mă văd alții”

Și nu se mai sătura privindu-se cu alți ochi decât ai ei: chipul din oglindă o vrăjea fără descântec. Au început să se joace de-a alter și de-a ego. Fiecare își întindea bucuroasă granițele către cealată. Fiecare își trimitea particule subanatomice în cerectare. Când ajungeau la vămi făceau schimb de sarcini electrice și rămâneau lipite una de alta până la scurt circuit.

Numai câinele cu clips a fost invitat la ceremonie, asta după ce a schimbat clipsul care-l declara inofensiv cu o fundă aproape roz, semn de agresivitate și fertilitate.
Imagini Margo Selski

Un vis

Etichete

Freud, gara, interpretarea viselor, peste afumat, platitudini, trotuar, vis, Zen

Ieri noapte te-am visat și nici în vis nu știam să mă port cu tine. Nu-mi amintesc visul, era ceva legat de gară, un pește marinat, niște străzi prăfuite dintr-un cartier periferic și o casă care nu era nici a mea nici a ta. Nu știam să mă port cu tine și pentru că mă gândeam la asta făceam tot felul de chestii stupide. Dar era ceva care dizolva asta, era un fel de entuziasm de parcă am fi început un joc nou, lipsit de apăsări și ușor de înțeles. Tu erai „Zen” și făceai mereu ceva util și la locul lui. Visul a rămas lipit de mine toată ziua. Bine că nu a fost soare, cu siguranță i-aș fi văzut umbra pe trotuar. A rezistat la frig și la mers pe gheață, semn că nu a fost un vis prevestitor. A fost un vis retro-activ. Ai pățit vreodată asta, să ascuzi un vis în buzunar și să te simți de parcă ai fi furat din tine însăți? Ai vorbit cu cineva din vis o zi întreagă? Am vrut să rămân singură cu visul pe care nu mi-l mai amintesc exact și uite, acum știu că, în noaptea asta, se va întoarce de unde a venit. Nu știu exact de unde a venit și nu știu ce înseamnă, pentru că eu nu cred în Freud. Eu cred, printre altele, în platitudinea asta „Beauty is in the eye of the beholder. What you see is what you get, depending on how you see it.”

Imagine: Jerry Wayne Downs Psychoradiology — Theoretical Physics Y